Substratul

     ... acvariului nu are doar o functiune estetica, el contribuind si la echilibrul general al acvariului. Procesele fizice, chimice si biologice care se desfasoara intr-un acvariu sunt mai mult sau mai putin favorizate de compozitia si granulometria solului. De aceea este important ca materialele sa fie alese cu grija, pentru ca toate elementele sa se armonizeze. 

Rolul substratului

     Primul rol al substratului este cel mecanic, el mentinand decorul alcatuit din roci si alte elemente. Din acest motiv, asezarea solului precede plasarea decorului. Rolul biologic al solului consta in faptul ca in compozitia sa se gasesc bacterii care contribuie la ciclul azotului, conditionand astfel eliminarea compusilor azotati. Acestea actioneaza mai bine daca sunt ajutate de un filtru-placa ingropat in substrat.
     Totusi, rolul sau cel mai important este acela ca permite plantelor sa-si infiga radacinile, mai ales in acvariile de apa dulce. De asemenea, el constituie un loc de depunere a icrelor si un ascunzis pentru pesti. Un alt rol al solului ar fi cel termic, fiind un un bun izolator pentru bazinele de beton sau cele cu fund de tabla. S-ar putea mentiona si un rol sanitar, deoarece prin frecarea de pietris, pestii cu paraziti se elibereaza de acestia. Din toate aceste motive, solul trebuie sa prezinte anumite caracteristici.

Compozitia substratului

     Substratul trebuie sa aiba o granulometrie medie, sa nu fie prea gros, dar suficient pentru ca vegetatia sa se fixeze corect si sa prezinte un aspect atat estetic cat si natural. Un aspect de luat in considerare este greutatea solului: intre 1,4 - 2 kg la litru. Trebuie sa se prevada suportul acvariului in consecinta (de ex., circa 30 kg sediment pentru 100 de litri, greutatea totala a acvariului ajungand la 150 kg). In general se recomanda folosirea nisipului si a pietrisului care se pot intretine usor. Este indicat nisipul galbui de rau, cu o granulatie de 0,5 - 2 mm provenit din rauri curate, nepoluate. Nisipul de mare si cel silicios prea marunt nu sunt recomandate, deoarece opresc circulatia apei si tin frig. Nisipul care contine calcar si alti compusi minerali ce se pot dizolva total sau partial in apa nu se recomanda, deoarece modifica compozitia chimica a mediului. Acesta se recunoaste picurand otet peste o proba de nisip.
     Daca se produce efervescenta, nisipul este calcaros. De asemenea, nu se recomanda nisip cu un continut prea mare de argila, deoarece opreste trecerea apei prin substrat, provocand descompunerea rapida a resturilor si aparitia unui miros greu al apei. Substratul prea bogat in substante nutritive va favoriza dezvoltarea algelor, deoarece ofera mai multa hrana decat pot asimila plantele. Pentru a se evita toate aceste "capcane", prezentam mai jos sedimentele recomandate pentru acvariofilie. 

Sedimente	Utilizare
Nisip de culoare inchisa / negru	Se utilizeaza pentru a pune in valoare pesti de culoare deschisa
Pietrisuri	Pentru acvarii cu plante putine sau cu plante cu radacini viguroase, pentru pesti mari (ex: cichlizi)
Tuful vulcanic si alte roci vulcanice	Se folosesc in special datorita aspectului lor deosevbit, unele avand culoare albastruie sau rosiatica. Asigura o circulatie foarte buna a apei in substrat
Turba	Se folosesc ca suport pentru depunerea icrelor la kilies, ca substrat in ghivece cu plante.

Un aspect important este si grosimea substratului, care trebuie sa fie suficienta pentru inradacinarea plantelor, dar nu prea mare, pentru ca devine inestetic. Valoarea teoretica este intre 5 - 8 cm, adaptabila totusi dupa caz. Doar in avariul - spital nu se pune substrat, din motive de igiena. 

Pregatirea substratului

    Pregatirea este necesara pentru nisipul sau pietrisul luat direct din natura. Altfel, nisip gata pregatit se poate gasi in comert, fiind fireste o solutie mai costisitoare. Pentru inceput se separa resturile organice sau pietrele mari, operatie care se face folosind o sita cu ochiurile de 2 - 3 mm pentru nisip si de 4 - 5 mm pentru pietris. Apoi trebuie indepartate substantele toxice si factorii infectiosi. Aceasta se face prin spalare si dezinfectare. Spalarea se efectueaza in vase de plastic sau emailate (nu de tabla zincata), in care se pune substrat pana la 1/3, apoi se umple cu apa. Se amesteca viguros, apoi se lasa sa se aseze. Se varsa apa murdara pana la nivelul substratului.
     Spalarea va fi completa cand apa ramane limpede dupa agitare. Pentru distrugerea agentilor infectiosi se va fierbe cca 15 minute, timp in care se agita si se amesteca continuu. O alta metoda este incingerea nisipului pe o tava dupa ce a fost intins si uscat, dupa care va urma o spalare atenta, pentru indepartarea resturilor. O alta metoda de dezinfectare ar fi folosirea unei solutii de acid clorhidric 25%, usor incalzit, dupa care se spala in mai multe ape. Aceasta metoda se recomanda in special pentru eliberarea sarurilor de calciu si magneziu.

Asezarea substratului

    Materialul de substrat cel mai frecvent folosit este un amestec de nisip curat cu pietris de rau spalat. Cand se foloseste nisip nespalat, acesta se aseaza in locul unde se vor sadi plantele, peste care se pune nisipul spalat. Substratul trebuie asezat astfel incat sa formeze un plan inclinat spre geamul de unde se priveste, sau spre unul dintre colturile acestui gem, zona unde se vor aduna reziduurile. Relieful trebuie sa aiba planul de orientare spre privitor, iar denivelarile sa fie usor de curatat. Nisipul se aranjeaza cu mana, modeland relieful dorit, apasand usor. Pentru planurile inclinate se poate folosi un lemn plat, pentru presarea uniforma a nisipului. Odata executate toate aceste operatiuni, acvariul este pregatit pentru amenajarea decorului.